• ro
  • en
  • When is happiness possible?

    When is happiness possible?

    tranzit.ro/Cluj
    curator: Attila Tordai
    April 2014

    Is happiness an individual matter, is it possible in the vicinity of others` unhappiness? In a context of extreme right discourses becoming increasingly visible in the public space, where the intrusion of capital in all aspects of society being increasingly obvious, where the inalienable rights such as water and clean air are lost, and the extreme disrespect for life becomes acceptable, how to overcome the idea of happiness as a prescription, of happiness as a duty of the neoliberal individual? The project examines the promotion of violence, the removal and concealment of those unhappy, the double standards, the transforming of despair and poverty in individual guilt in a society where the word “happiness” follows us from billboards, from media, from the norms of everyday life.

    Cand e fericirea posibila?

    Este fericirea o chestiune individuala, este ea posibila in vecinatatea nefericirii altora? Intr-un context in care discursuri de extrema dreapta capata tot mai multa vizibilitate in spatiul public, in care intruziunea capitalului in toate aspectele societatii este tot mai pregnanta, in care drepturi inalienabile precum cel la apa si aer nepoluate sunt pierdute, in care extrema lipsa de respect fata de viata devine acceptabila, cum poate fi depasita ideea fericirii ca prescriptie, fericirii ca indatorire a individului neoliberal? Proiectul analizeaza promovarea violentei, eliminarea si ascunderea celor nefericiti, dublele standarde, transformarea disperarii si saraciei in vini ale individului, intr-o societate in care cuvantul „fericire” ne urmareste de pe panouri publicitare, din mass media, din normele vietii cotidiene.

    Calatori in timp, video, 07’07’, 2012
    Folosind ca fundal o fosta uzina de prefabricate din Timisoara, ne-am intrebat cum ar fi reactionat muncitorii care lucrau in aceasta fabrica in anii ‘80 (oameni din generatia parintilor nostri, care aveau pe atunci varsta noastra de acum, oameni care au iesit in strada in decembrie 1989) daca s-ar fi trezit brusc printre ruinele produse de capitalismul pe care si-l inchipuiau ca fiind prosperitate si fericire.

    Cateva fragmente despre fericire, video, 13’53’’, 2012
    Pe fundalul unor imagini din locuri aflate intr-un proces de transformare si distrugere (foste uzine din Timisoara, locuri virane care se pierd din spatiul public, etc), filmul reflecteaza la rolul si responsabilitatea artei, la raportul dintre aparenta cursivitate a memoriei oficiale si fragmentele contradictorii care rezista dintr-un trecut care trebuie mereu rescris, la relatia dintre fericirea ca evadare individualista normata de consum si fericirea ca demnitate care nu poate exista daca nu este impartasita de toate fiintele.

    Astazi, instalatie 2014
    Lucrarea documenteaza semne ale violentei care sunt incastrate in structura societatii. Pancarte montate in intersectii de catre Primaria orasului Timisoara care spun: „Azi cersetor, maine agresor. Iti doresti asta?”. Contradictii precum, pe de-o parte, presiunea tot mai ingrijoratoare a discursurilor pro-nataliste si, pe de alta parte, anuntul de anul trecut al unui grup de extrema dreapta din Timisoara care promitea bani femeilor rome care aduc dovada faptului ca au fost sterilizate. Invitatia oficiala a primarului Timisoarei catre Noua Dreapta de a se implica in elaborarea strategiei pentru Timisoara Capitala Culturala 2021. Reclame in care animalele mor fericite pentru dorintele noastre de consum. Semne ale violentei care, in suprapunerile si alaturarile lor mai mult sau mai putin intamplatoare, fac un portret al societatii noastre astazi.